Prima pagina  |   Noutati  |   Legaturi  |   Parohii Ortodoxe Brasov  |   Contact
Protopopiatul Ortodox Brasov: Protopopiatul Ortodox Brasov este condus de preot Danuț-Gheorghe Benga si cuprinde parohohiile din Brasov si unele din localitatile limitrofe. Protopopiatul Brasov face parte din Mitropolia Ardealului.
Prezentarea protopopiatului Structura administrativa Invatamant teologic Librăria Arhidiecezana
Va aflati aici: Prima pagina > Prezentarea protopopiatului > Istoricul Protopopiatului Brasov

Istoricul Protopopiatului Brasov

de pr.prof.dr. Vasile Oltean

Începuturile organizării bisericeşti, pot fi puse în legătură cu lăcaşul de cult din Scheii Braşovului, Biserica Sf. Nicolae. Până în veacul al XIX-lea toţi protopopii care conduceau destinele bisericeşti ale Braşovului ortodox slujeau la această biserică, ”Sf. Nicolae” devenind un fel de catedrală a zonei, servind si ca sediu al protopopiatului ortodox roman Brasov.

Un prim document în stare să ne ofere informaţii pentru această perioadă de viaţa creştina, este însemnarea de cronică din catastifele din Schei: ,,La anul de la Hristos 1292… şi-au făcut o cruce de lemn în Scheai, acoperită cu şindrilă şi după mulţi ani, poi, în locul crucii aceia şi-au ridicat o biserică de lemn către anii de la Hristos 1403’’1 Acestui document i se adaugă scrisoarea papală de indulgenţă, emisă în 15 decembrie 1399 de către Bonifaciu al IX-lea, care, prin conţinutul ei ne dovedeşte existenţa unei obşti româneşti ortodoxe, capabilă să reziste în faţa presiunilor de catolicizare. Ori, acest lucru nu era posibil fără existenţa unui sistem organizat de educare permanentă a poporului, reprezentat, în primul rand, prin biserică şi scoală.

Din documentele timpului, în masura în care acestea s-au păstrat, putem pune în legatură conducerea vieţii bisericeşti, pentru perioada de început consemnata de cronici, cu activitatea urmatorilor protopopi - carturari: popa Costea, popa Coman, popa Dobre, popa Voicu şi protopopii Iane şi Mihai. Sunt personalităţi care au dominat epoca, impunându-se prin activitatea lor obştească, copiind, traducând şi răspandind cărţi, îndeplinind misiuni diplomatice sau reconstruind lăcaşul de învăţătură. Unii dintre ei, ca "oameni învăţaţi", se formau în şcoli de prestigiu cum a fost şcoala de sub egida patriarhiei din Ipek (Iugoslavia), frecventată de protopopul Mihai.

Primul protopop ce ne apare din negura istoriei este preotul Costea, Popa Costea (1474-1477), primul cărturar, în seria preoţilor-protopopi de la biserica "Sf. Nicolae" din Schei, a cărui personalitate este remarcată şi de documentele timpului. Rămane cunoscut prin legaturile cu domnul muntean Laiotă Basarab cel Batran, cât şi prin activitatea de copist. Cu ocazia săpăturilor făcute cu mai bine de patru decenii în urma, în biserica din Schei, s-a aflat şi piatra de mormânt a popii Costea, cu însemnarea slavonă de pe acoperamant: "Anul 1477, luna octombrie, 2 zile, s-au pristravit robul lui Dumnezeu, popa Costea din Braşov. Veşnica pomenire".

Popa Pătru cel Bătrân, cum apare în cronica locală, este cunoscut puţin, fiind menţionat ca preot al Bisericii între anii 1484-1599, cu menţiunea că a preoţit până la moarte. În timpul păstoririi sale, domnul muntean Vlad Călugărul începe construcţia de piatră a Bisericii ,,isprăvind sfântul altar, hramul şi clopotniţa ce veche”

Popa Pătru II, fiul popei Pătru cel Bătrân, preoţeşte puţin, dar, fiind ,,om vestit şi îndrăzneţ... preot foarte vrednic şi plin de îndrăzneală sfântă” în timpul său Neagoe Basarab al Tării Româneşti continuă construcţia bisericii între ani 1518-1521.

Popa Toma, preot între 1540-1566, slujeşte destinele religioase ale românilor din Schei în perioada stabilirii în Schei a diaconului Coresi, care aduce tiparul de la Târgovişte pentru a tipări primele cărţi de circulaţie în limba română2, el însuşi făcând mai multe călătorii în Muntenia în favoarea Cetăţii Braşov la curtea lui Mircea Ciobanul. La bătraneţe s-a retras în Muntenia la mănăstirea Rângăcioc, preluând numele călugăresc de Timotei, nu înainte de a oferi bisericii din Schei toată averea sa, între care şi un Molitfelnic.

Popa Dobre (1541–1572) este nepot de soră al popii Toma şi tatăl protopopului Mihai, fiind socotit pe bună dreptate în cronica Scheiului, scrisă de nepotul sau, protopopul Vasile, drept „om învăţat”. Documentele oficiale ale Braşovului îi apreciază misiunea de „logofat la cetate” şi sol al braşovenilor în cadrul legăturilor cu Muntenia şi Moldova încă din 20 iunie 1530.

Protopopul Mihai (1578-1604) fiu al popii Dobre provine dintr-o străveche familie de cărturari din Scheii Braşovului, căreia Vasile cronicarul (fiul sau) îi dedica cea dintâi cronică din Schei3. Numeroasele însemnări marginale de pe manuscrisele provenite din biblioteca acestui protopop, vin să completeze genealogia familiei sale din secolul al XV-lea prin Patru cel Bătran şi sfârşind cu dascalul Vasilache, în secolul al XVII-lea.

Cel mai reprezentativ membru al acestei familii rămâne, insa, protopopul Mihai, a carui activitate preoţească, culturală, obstească şi chiar politică a fost viu şi apreciativ evidentiata în documentele timpului. Protopopul Mihai are iniţiativa de a clădi în piatră şcoala romanească din Schei, realizare care a înfruntat atat greutăţile de ordin material, cat şi piedicile din partea autoriăţilor. Documentele acestei valoroase acţiuni şcolare au fost scoase la lumină de cercetorul braşovean Aurel A. Mureşianu, la începutul secolului XX4. Cele 12 pagini, scrise integral în limba germană, cu unele particularităţi ale graiului săsesc ardelean, reprezinta de fapt o dare de seama, facută de protopopul Mihai cu începere din 6 februarie 1598, privind cheltuielile pentru ridicarea şcolii între anii 1595 şi 1597.

Protopopul Vasile cronicarul (1586-1659), fiul mai mic al protopopului Mihai, descendent al aceleiasi vechi familii de protopopi cărturari, al cărui prim reprezentant este popa Patru cel Bătrân (1484-1500), se formează în cadrul familiei, cunoscand de timpuriu eforturile tatălui său depuse pentru ridicarea, la 1597, a şcolii de piatră şi pentru sprijinirea muncii editoriale ale diaconului Coresi. Nu ştim unde şi-a continuat studiile dupa absolvirea şcolii din Schei, dar, începand cu anul 1604, la 18 ani, semnează ca dascăl pe un Minei al lunilor iulie şi august (ms.25) şi ca grămătic pe un manuscris al Psalmilor (ms 7), ceea ce presupune că, pe langă atribuţiile de dascăl al şcolii, îndeplinea şi funcţia de ,,scriitor la cetate’’, pe care o avuse pană la moarte şi tatăl său.

Secolul al XVIII-lea este remarcabil prin familiile de cărturari din rândul cărora s-au recrutat protopopii Braşovului: Hobanii, Baranii, Grizii si Tempeştii, pe care le prezentăm sumar:

I. Hobanii

Vechile documente locale atestă, la sfârşitul secolului al XVI-lea (1589) pe Stan şi Dumitru locuitori în Ciocrac, partea de sud a Scheiului5. În secolul următor, un urmaş al acestora, Stanciu devine dascăl al scolii, locuind în strada Tocile, între anii 1613-16346. În această calitate semnează şi pe un miscelaneu şcolar, socotit de noi drept cel mai vechi manual de filozofie (ms.43). Fiul lui Stanciu Hoban, Vasile I Hoban (protopop între anii 1659-1680), după ce scrie actul de cumpărare a primei tipărituri slave din lume (,,Triodul Penticostar”, Cracovia, 1491), îşi autentifică atribuţia dăscălească, semnând pe fila de forzaţ a cărţii: „să să ştie că am scris eu, Văsâi Hoban, când am fost dascal la biserică, luna aprilie, 14 zile, anul 7160-1652’’ (C.V128). Cronica anonimă îl apreciază ca ,,om învăţat şi înţelept’’, motiv pentru care, în 1659, mitropolitul Belgradului, Sava Brancovici, îl hirotoneşte (136, p.86), fiind numit protopop în primul său an de preoţie

Fiul sau, viitorul protopop Vasile II Hoban, urmează cariera tatalui său, semnand mai întâi ca dascăl, în anul 1685, pe un ,,Minei’’ aflat în Schei (ms.28). Martor al bătăliei de la Zarneşti (1690), dintre turci şi austrieci, la care Brâncoveanu şi-a avut rolul său, Vasile Hoban, devenit între timp preot, consemnează în manieră de cronicar evenimentele, pe coperta Paremierului amintit mai sus: ”Aceasta să stie - preciza Vasile II Hoban – de când au venit Tokoly grof cu Constantin Voda Brâncoveanu, la Zărneşti, de s-au bătut cu generaresul Haizer şi cu aga Costantin Bălăceanu, luni spre marţi seara, la apusul soarelui, razboi iute fu, cât nu se poate spune şi au spart pe nemţi turcii, curutii, muntenii, tătarii şi au perit şi aga Bălăceanu şi generareşul Tării Ardealului, Teleki Mihai şi pre Haizer l-au prins rob, luna august 12 zile, 1690. Si am scris eu popa Văsâi, fiul protopopului Văsâi de la biserica din Schei. Hoban” (ms.36, coperta a II-a). Cronicarul este imparţial în relatarea evenimentelor, pentru că de partea turcilor lupta Brâncoveanu şi în tabara austriacă se găsea pretedentul la tronul Tării Romaneşti, aga Costantin Bălăceanu. După cum se ştie, Brâncoveanu oferise românilor din Schei acte de danie şi hrisoave de privilegiu, cumpărase case în Schei, unde-şi găzduieşte fiicele Ancuţa şi Bălaşa, iar aga Balaceanu trăia şi el pe atunci, cu intreaga familie, tot în Schei, oferindu-le şi ei daruri.

Dupa 9 ani de la evenimentele prezentate mai sus, Costantin Brâncoveanu donează românilor din Schei întrega colecţie a Mineielor tipărite sub patronajul său, la Buzau, fapt pe care Vasile Hoban îl consemnează pe filele de forzat ale uneia din cărţile primite.

II. Baranii

Protopopul Florea Baran, ca fiu al negustorului şcheian Todoran Baran, avea să urmeze cursurile şcolii locale şi cu siguranţă, şi alte cursuri pedagogice şi teologice, despre care nu avem date. Cert este că în anul 1692, după ce funcţionase ,,dascăl, puţină vreme’’ (Arhiva muzeului, protocol 1, p. 96), este hirotonit şi în această calitate scrie în limba română ,,Credeiul"7.

Din 1717, când devine protopop, participă activ la lupta pentru apărarea credinţei strămoşeşti, împotriva presiunilor Uniaţiei. Se deplasează de nenumărate ori la curtea lui Constantin Brâncoveanu, care oferea românilor braşoveni ,,învăţături şi blagoslovenie’’8. În interesul şcolii şi al bisericii, este trimis la Viena, condiţii în care poartă cu protopopul Florea Baran o bogată corespondenţă (peste 20 scrisori sunt păstrate în arhiva muzeului), folosind grafia latină. Îi datorăm astfel lui Florea Baran scrierea în Schei a primelor documente în limba română cu grafie latină, cu aproape un secol înainte a de ,,Ortographia romana sive latino-valachica una cum clavi’’, a lui Petru Maior (Buda, 1819) şi cu 137 ani înainte de oficializarea alfabetului latin, prin legea emisă de Alexandru Ioan Cuza.

III. Familia Grizilor

Protopopul Vasile Grid, venit de la Făgăraş în 1686, s-a remarcat ca protopop în lupta pentru păstrarea ortodoxiei în Schei în conflictul cu Uniaţia, bucurându-se de sprijinul lui Costantin Brâncoveanu, la curtea căruia a poposit de mai multe ori. Se stinge din viaţă la 6 ianuarie 1717, fiind înlocuit de protopopul Florea Baran (cel mai în vârstă), devenit protopop atât al oraşului, cât şi al Tării Bârsei. Unul din fii lui Vasile Grid, Jipa, trece la Uniaţie, alături de mitropolitul Atanasie, devenind protopop al ,,Haromsechiului” (Trei Scaune) ,,măcar că era mirean, dar era bun de gură”9. Cel de-al doilea fiu, Eustatie, avea să devină unul din cei mai importanţi protopopi din Schei, mare apărător al ortodoxiei.

Eustatie Grid (1721-1767)10 este fiul protopopului şcheian Vasile Grid. Graţie pregătirii sale intelectuale, cronicarul local, David Cepescu, îl prezintă ca ,,un om împodobit cu ştiinţe şi cu mare înţelepciune’’ (Arhiva muzeului, Protocol 2, p.87), referindu-se atât la activitatea obştească, în calitatea sa de protopop, cât şi la cea didactică, ca dascăl al şcolii. Până la 6 septembrie 1721, când a fost numit preot, fusese dascăl al şcolii. Hirotonirea sa a avut loc la Bucureşti. După 11 ani, la 24 februarie 1732 este numit ,,ispravnic” al protopopiei braşovene, pentru a-l suplini în activitatea sa pe bătrânul protopop Florea Baran, ajuns la neputinţe. Murind protopopul Radu Tempea la 14 mai 1742, Eustatie Grid avea să fie ales protopop în locul său, fiind uns de patriarhul sârb Arsenie IV Ioanovici Sacabent din Carloviţ, care îl cunoştea de mult. 11

Cea mai importantă faptă a sa a fost ridicarea în piatră a etajului şcolii, reuşind astfel să depăşească opreliştile impuse de autorităţile locale. Un alt merit a fost ridicarea paraclisului cel nou cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului”, în partea de sud a Bisericii. S-a folosit, în reuşita sa, de patronajul domnilor români de peste munţi, cat şi de protecţia Elisavetei Petrovna a Rusiei, care a oferit bani (3.000 ruble), cărţi (cca. 20) şi haine preoţeşti. Pe plan politic, şcheienii obţin protecţia acestei împărătese, Elisaveta Petrovna, care intervine pe lângă Maria Tereza în favoarea românilor din Schei, cerându-i să înceteze presiunile pentru unire cu biserica Romei. Cu banii aduşi din Rusia ridică turnul cu ceas al Bisericii la 1751, iar pe frontispiciul de la intrare în Biserică se păstrează inscripţia în limba latină, care menţionează gestul Elisavetei Petrovna.

Începând cu 1 septembrie 1748 ia iniţiativa de a consemna toate naşterile şi botezurile din parohie, ca şi cununiile şi decesele, instituind astfel o bună posibilitate de recensămând şi cunoaştere demografică, cu mult înaintea altor biserici din Transilvania şi celelalte ţinuturi româneşti12.

Întrucât prin decretul împărătesc al Mariei Tereza, românilor ortodocşi din Ardeal li se interzice subordonarea faţă de Mitropolia Munteniei sau a episcopiei Râmnicului, românii din Schei sunt nevoiţi să accepte subordonarea faţă de episcopia sârbă de Carloviţ. Ca urmare, în anul 1761 a avut loc instalarea episcopului Dionisie Novacovici la Biserica Sf. Nicolae din Schei, care devine astfel catedrală episcopala. În baza recensămntului făcut cu această ocazie aflăm că în Schei se aflau ca ortodocşi 1763 bărbaţi şi 1893 femei şi nici un unit.

In centrul acestor evenimente dramatice se afla protopopul Eustatie Grid, care avea să fie supus numeroaselor presiuni din partea autorităţilor vieneze şi braşovene pentru trecerea la uniaţie. Aceste frământări i-au cauzat şi moartea timpurie ,,lovindu-l cataroaia, i s-au luat graiul şi jumătate din partea trupului şi zăcând vreo câţiva ani, s-au pristăvit la anul 1767 mai 3”.

În memoria sa, strada ,,Podu lui Grid” din Schei îi poartă numele.

IV. Familia protopopilor Radu Tempea

Spre deosebire de celelalte familii de cărturari din epoca luminilor, familia Tempea, o familie de protopopi ai Bisericii din Schei, s-a bucurat de atenţia istoricilor, lingviştilor şi chiar a literaţilor, care i-au consacrat numeroase studii şi lucrări.

Protopopul Radu Tempea II (1691-1742), fiu al preotului Radu Tempea I, purtand acelaşi nume ca tatăl său, avea să desfăşoare o bogată activitate pastorală, didactică, istoriografică şi literară în Scheii Braşovului.

După absolvirea şcolii din Schei, împreună cu Teodor Baran, ca ,,stipendişti’’ ai bisericii din Schei, urmează cursul şcolilor confesionale de la Campulung Muscel şi Râmnic, înfiinţate de Antim Ivireanul şi Constantin Brâncoveanu, având ca dascăl pe Ivan Făgărăşanul, un cărturar de pe meleagurile străbunilor săi.

Mitropolitul Antim Ivireanul îl hirotoneşte la Bucureşti, la 19 februarie 1719, ajungând, la scurt timp, protopop al bisericii din Schei, calitate în care la 13 ianuarie 1717 se obliga “sa ma tiu tare…. Sa ma pazesc foarte tare de Unie (n.n. Unire cu biserica Romei)…sa fac judecată tuturor orăşanilor cu dreptate şi cu săbor, precum să cade…să fiu blând…”13.

,,Istoria sfintei besearici a Scheailor Braşovului’’, lucrarea sa fundamentală, departe de a fi o cronică de familie, este de fapt o istorie a Scheilor Brasovului, implicatiile pe care biserica, slujitorii ei şi în general obştea din Schei a avut-o în istoria natională.

Prin cronica sa, protopopul Radu Tempea II se înscrie în marele curent al umanismului românesc transilvanean, definindu-se ca un deschizator de drumuri în istoriografia locală.

Secolul al XIX-lea se distinge prin prezenţa la cârma protopopiei a unor protopopi cărturari de mare importanţă, Biserica confruntându-se cu evenimentele generate de marile evenimente naţionale: Revoluţia lui Tudor Vladimirescu, când la Braşov se refugiaseră cca. 8000 de munteni; Revoluţia din 1848 cu mari implicaţii pe aceste meleaguri şi Războiul pentru Independenţă, la care participarea materială şi morală a braşovenilor este bine cunoscută. Protopopi, preoţi ai Bisericii Sf. Nicolae s-au implicat în toate aceste evrenimente. Graţie activităţii lor Biserica şi-a putut păstra autoritatea ortodoxă, a putut întreţine şcolile şi a putut forma cadre de intelectuali, capabile să reziste presiunilor politice, sociale, culturale şi mai ales confesionale.

Dintre protopopii Braşovului care au trăit aceste vremuri menţionăm:

Protopopul Ioan Popazu (1808-1889). Născut la 20 decembrie 1808 în Scheii Braşovului, într-o familie de negustori, de origine munteană, Ioan Popazu învaţă în primii ani la şcoala şcheiană, având ca dascăl pe Simion Jinariu. Pentru a învăţa limba greacă, atat de mult practicată de negustorii din Schei, care făceau mult negoţ balcanic, părinţii, Ioan şi Stanca, îl înscriu, alături de Constantin, fratele mai mare, la şcoala grecească de pe actuala stradă Constantin Brâncoveanu din Schei (nr.10) şi apoi la liceul german din Cetate, pentru ca în anul 1823 să absolve cursul filozofic în cadrul gimnaziului romano-catolic din Cluj.

În baza atestatelor de studii primite, se înscrie la facultatea de teologie din Viena, pentru patru ani, având coleg şi pe Ion Maiorescu, viitorul cumnat. După absolvire, funcţionează mai întâi ca secretar al episcopului Vasile Moga la Sibiu, iar din 1837 este numit diacon la Biserica sf. Nicolae din Schei şi numai după un an paroh şi protopop al Braşovului.

Începând cu anul 1843, procesele verbale ale Bisericii Sf. Nicolae, sediul protopopiei şi a protopopilor Braşovului, sunt trecute în ,,Protocolul Reprezentanţii Sfintei Biserici mari romăneşti, hramul Sf. Nicole din Bolgarseg, pă anii 1843-1844”. Cel care vine cu această noutate era protopopul Ioan Popazu.

Multe din documentele din Schei, încă nepublicate, pun în lumină contributia protopopului Popazu la revoluţie. De pe amvonul bisericii din Schei, în calitate de protopop la 18 aprilie 1848, Ioan Popazu face cunoscut că „la 3/15 mai s-a hotărât a se tinea la Blaj o adunare naţională, pentru care să să sfătuiască de instanţia ce vine a se face şi a sa da la Dieta tării”.

Pe câmpia Blajului, între cei 46 de reprezentanţi aleşi pentru a prezenta împaratului de la Viena petiţiunea ramânilor, faceau parte şi 9 brasoveni, printre care şi protopopul Ioan Popazu. Tot atunci, protopopul braşovean este ales secretar al Adunarii, alături de Ioan Bran. Aflat la Viena, alături de alţi patrioţi în apararea revolutiei, Ioan Popazu multumeşte conaţionalilor săi din Schei pentru cei 4989 fl., oferiti pentru buna organizare a Adunarii de la Blaj, apreciind totodata, avântul revolutionar.

După revoluţie, convins asupra posibilitatilor de înfiinţare şi la Brasov a unui gimnaziu romanesc, protopopul Ioan Popazu, bucurându-se de ajutoarele primite din partea episcopului Andrei Saguna, ale oficialitatilor, carturarilor locali şi cele materiale ale negustorilor brasoveni, pune bazele, în septembrie 1850, noului institut de învăţământ.

După infiinţarea gimnaziului, ca presedinte al Eforiei scolare, continuă eforturile pentru ridicarea unei clădiri corespunzatoare, asigurarea de cadre, obţinerea dreptului de publicitate şi stabilirea unui climat politic favorabil noii instituţii.

Secolul XX

Preot Dr.Vasile Saftu, născut la 12 iunie 1863 în Braşov. Profesor la Turnu Măgurele în anii 1889-1892 şi la seminarul teologic din Sibiu în anii 1892-1895, e ales paroh la 18/30 august 1896, hirotonit la 1/13 octombrie 1896. La 17 februarie 1911 e ales protopop.

În timpul Primului Război Mondial a făcut parte din numărul marilor patrioţi care au luptat pentru Marea Unire. Ca urmare, în condiţiile în care Braşovul a fost ocupat, preotul Vasile Saftu a fost primul arestat impreuna cu cei doi copii minori Eugeniu si Hortensia, la 15 august 1916 imediat dupa intrarea Romaniei in Razboi. ,,In ziua de Sf.Marie - povesteste protopopul Vasile Saftu – m-am pomenit acasa cu un locotenent din armta austro-ungara, insotit de patru agenti secreti si patru politisti. Eu am fost cel dinti din Brasov pe care l-au calcat. Locotenentul mi-a pus revolverul in piept si m-a somat pe mine s i e cei doi copii ai mei, Eugeniu si Horatiu, sa merg pana la politie, unde se va lua cu mine un proces verbal, apoi ma voi intoarce acasa. Nu mi-a permis sa iau absolut nimic, nici bani, nici rufe… de la politia de granite ne-au luat doi cate doi, cu fel de fel de oameni, intre baionete si ne-au dus la gara. Pe drum strigau ungurii ,,Felakasztani” (spanzurati-i). Ne-au aruncat in tren asa cum eram, cu ce aveam pe noi ,in haine subtiri de vara si tot intre baionete ne-au dus la Cluj…”. Au urmat ani grei de suferinta. Dupa cateva zile de detentie la Cluj, au urmat opt zile de transport cu trenul spre Sopron, fiind deportati in comuna Nagymarton pana la 7 iunie 1918.

A urmat arestarea preotului Nicolae Stinghe, luat chiar din altar cu sotia si cei doi copii minori (unul de 2 ani si altul de 6 saptamani), aflati in biserica Sf. Nicolae, precum si a preotului Ion Priscu cu sotia si cele doua fiice, tot minore, deportati in aceeasi localitate maghiară pană în 10 mai 1918 (prima familie) si 1 ianuarie 1918 (cea de a doua).

Aceeasi soarta au avut-o epitropii Bisericii din Schei, Gheorghe Mazare, Gheorghe Bidet, Nicolae Navrea, E.Voina si Stefan Popovici deportati pana in primavara anului 1917. Nici profesorii şagunisti n-au fost ocoliti de asemenea teroare.

Eliberat din inchisoarea de la Sopron, Vasile Saftu, revenit la Biserica Sf. Nicolae din Schei avea sa fie principalul organizator al actiunilor dedicate Marii Uniri. De data aceasta el avea sa conduca ceremonialul primirii armatei romane in Brasov, avandu-l in frunte pe generalul Berthelot in 24 noiembrie -7 decembrie 1918.

In ziua Marii Uniri, in Biserica Sf. Nicolae s-a tinut ,,marea slujba divina”, incheiata cu admirabila cuvantare a preotului Ioan Priscu reprodusa in ,,Glasul Ardealului”. La toate bisericile brasovene se trageau clopotele toata ziua si la mormantul lui Andrei Mureseanu s-au deplasat coloane de brasoveni cu flori.

În primăvara anului 1922 Saftu a fost numit inspector al clerului militar din întreaga ţară. Nu-i fu dat, însă, să se bucure de această demnitate, căci în şedinţa din 6 aprilie, vicepreşedintele Comitetului, Ioan Priscu, director al şcoalei de comerţ, anunţă trecerea din această viaţă a preşedintelui. Înmormântarea se făcu cu un fast nemaipomenit, în ziua de 9 aprilie – Duminica Floriilor. Rămăşiţele lui pământeşti au fost aşezate spre odihnă mai întâi în cripta familiei Popazu, iar mai târziu pe cărarea principală, în dreapta.


Episcop Vasile Coman. Născut în 25 decmbrie 1912 în satul Deal - jud. Alba într-o familie de gospodari - Ioan şi Ana Coman. În 1947 susţine doctoratul la facultatea de Teologie din Bucureşti. Se căsătoreşte în 1936 cu Aurica din Vlădeni (nepoata lui Dumitru Stăniloae, care le este şi naş de cununie). Este hirotonit pentru biserica din Sirbea-Bran în acelaşi an (1936), fiind numit şi profesor de religie la liceul ,,Andrei Saguna” din Braşov (1937-1942). Din 1942 devine preot-paroh al bisericii ,,Sf. Adormire” din Braşov-Cetate pentru aproape treizeci de ani (1942-1970). Începând cu anul 1957 este protopop al Braşovului, până în 1970, primind în 1960 şi distincţia de protopop stravofor, fiind ales membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Sibiului. Rămas văduv, în 13 decembrie 1970 a fost ales episcop al Oradiei, fiind tuns în monahism la mănăstirea Sâmbăta de Sus. Ca protopop s-a ocupat nu numai de obişnuitele probleme administrative, ci şi de refacerea a numeroase biserici, îndeosebi monumente istorice, de tipărirea unor lucrări cu caracter istoric precum si de inceperea constructiei noului sediu al protopopiatului de la actuala adresa – Str. C-tin Lacea nr. 37. Pentru construirea noului sediu, protopopul Vasile Coman a convocat o sedinta cu preotii protopopiatului, sedinta in care a fost formata o comisie din cinci preoti, protopopul incepand demersurile pentru constructia noului sediu. In acest scop, parohiile Sf. Nicolae si Brasov – Cetate au oferit terenul necesar constructiei. La sfarsitul anului 1970 a inceput constructia noului sediu, realizandu-se fundatia acestuia.


Protopop Vasile Prodea. Născut în 3 septembrie 1935 în casa gospodarilor Filip si Veronica din Bogatul-Român, jud. Sibiu. Este hirotonit în anul 1957 de P.S. Teodor Scarabeţ, vicar mitropolitan pentru parohia Tohanul Vechi, unde slujeşte până în anul 1984, când a fost numit protopop al Braşovului (1 iulie 1984-31 decembrie 1989) şi preot slujitor la Biserica Sf. Arhangheli din Braşov, iar din 1 ianuarie 1987 este numit la Biserica Sf. Nicolae din Scheii Braşovului, unde slujeşte şi azi. In timpul pastoraţiei, ca protopop a participat la sfinţirea bisericilor de mir din protopopiatul Braşov: Cheia, Simon, Cristian şi Prejmer, făcând demersuri pentru înfiinţarea parohiei din Valea Cetăţii.


Protopop Zenovie Moşoiu. Se naşte pe 4 martie 1932 în satul Peştera-Bran, jud. Braşov. Urmează Institutul teologic de grad Universitar din Sibiu, pe care il absolvă în 1954, an în care se şi căsătoreşte.

Hirotonit întru diacon la 1 octombrie 1954 şi preot în ianuarie 1955, începe viaţa pastorală în parohia Sirnea-Bran (1955), continuată la Peştera-Bran între anii 1955-1961, transferat apoi la Holbav pentru anii 1961-1966, Tărlugeni (1966-1970) şi Hărman (1970-1972), perioadă în care a reparat bisericile pe care le-a păstorit, casele parohiale şi a amenajat cimitirele acestora. Dn 1972 păstoreşte în parohia Sf. Treime-Bariţiu din Braşov, implicandu-se în acţiunile de reparare şi mărire a bisericii, precum şi a refacerii picturii în cursul anului 1987.

Din 1971, aprilie, este numit protopop al Braşovului, prin plecarea protopopului Vasile Coman ca episcop al Oradiei. După instalare continuă construirea sediului Protopopiatului (C-tin Lacea nr.37), amenajand birourile, sala de şedinţe, dotându-le cu toate utilităţile. Din 1984 este nevoit să demisioneze din funcţia de protopop, rămânând preot în parohia Sf.Treime din Cetate. În ianuarie 1990, făcandu-se noi alegeri, este reales protopop cu majoritate de voturi, fapt ce s-a repetat în 2004.

Ca protopop a participat la numeroase sfinţiri de biserici, a mediatizat construirea de noi biserici şi a organizat în cadrul protopopiatului un Centru Medical, cu medici, asistente şi infirmiere, pentru protecţia bolnavilor de boli cronice. Tot in cadrul protopopiatului functioneaza din 2007 un birou de asistenta juridica. Parintele Zenovie Mosoiu a fost protopop al Brasovului până în 01 ianuarie 2011.


Protopop Dănuţ-Gheorghe Benga. Născut la 29 august 1967 în satul Şirnea, jud. Braşov. Licenţiat al Facultăţii de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu, promoţia 1994 şi al cursurilor de masterat ale Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul”, secţia sistematică, în 1995.

Hirotonit pe seama parohiei Cârţa, Protopopiatul Avrig, jud. Sibiu, de ÎPS Dr. Antonie Plămădeală, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, Crişanei şi Maramureşului, în noiembrie 1996. Transferat la Parohia „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” din Săcele, jud. Braşov, la 1 septembrie 2004 şi numit protopop de ÎPS Dr. Laurenţiu Sreza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului al nou- înfiinţatului Protopopiat Săcele, în iulie 2006.

Numit protopop al Protopopiatului Braşov la 1 ianuarie 2011 de ÎPS Dr.Laurenţiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului.


Note:

1 Candid Musle ,,Biserica Sf. Nicolae din Scheii Brasovului”, vol.I, Brasov, 1943, p.47.

2 Vasile Oltean ,,Istoria tiparului brasovean”, Editura ,,Tipo Moldova” vol.II, p.134

3 Nicolae Sulica,,Cronica protopopului Vasile…op.cit.

4 Aurel A.Muresianu, ,,Cladirea…op.cit.

5 Xxx ,,Quellen…op.cit., vol.III, p.749.

6 Candid Muslea ,,Biserica …op.cit.,, vol.I, p.111.

7 Vasile Oltean ,,Cronici…op.cit.; Ion Priscu ,,Din doua manuscrise…op.cit., p.143.

8 Candid Muslea ,,Biserica…op.cit. vol.I, p.128.

9 Candid Muslea ,,Biserica…op.cit., vol.I, p.155.

10 La toti preotii sunt consemnati doar anii de preotie.

11 Candid Muslea ,,Biserica…op.cit, vol.II, p.10.

12 Ibidem p.43.

13 Doc.60/1717 din arhiva muzeului si Candid Muslea ,,Biserica…op.cit., vol.I, p.53-54.

© 2007-2015 Copyright Protopopiatul Ortodox Brasov Functioneaza cu aplicatia LOGSite - www.log.ro
Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa.
Preluarea textelor publicate se poate face doar cu acordul Protopopiatului Ortodox Brasov.