Dragi Voluntari, momentele de grea încercare și suferință trupească și sufletească prin care a trecut (și încă mai trece) întreaga umanitate au cutremurat lumea întreagă. În fața durerii, bolii, neputințelor și a morții, omul, fără ajutorul lui Dumnezeu, fără mijlocirea Maicii Preacurate și a Sfinților, este cu totul neputincios, fiind o pradă sigură a singurătății, deznădejdii, tristeții și disperării. În aceelași timp, lipsa aproapelui, a comuniunii cu acesta, a posibilității împărtășirii reciproce cu acesta a ideilor, gândurilor și frământărilor omului sunt trăiri ce trimit de cele mai multe ori la stări ce aduc aminte de iad.

Dumnezeu este Comuniune de Iubire, sau mai precis „Structura Supremei Iubiri” ( după cum afirma marele teolog Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae). Omul a fost creat de Dumnezeu pentru comuniune de iubire și de aceea lipsa iubirii înseamnă aruncarea omului în haos și deznădejde. 

Noi suntem creștini și ne numim așa pentru că Îl avem pe Dumnezeu de Tată și Biserica de Mamă. Și după cum copilul urmează cu fidelitate și credință deplină modelul părintesc, întocmai și noi, creștinii,după modelul sublim al Samarineanului Milostiv, suntem datori să ne urmăm Mântuitorul.

Având această convingere deplină, voluntarii, cu multă dragoste și curaj au răspuns chemării Bisericii noastre, implicându-se „trup și suflet” în sprijinirea eforturilor depuse de Biserica Ortodoxă Română, în perioada pandemiei de Coronavirus, din dorința de a ajuta pe semeni. Pentru aceasta lesuntem profund recunoscători. Și pentru ca bucuria recunoștinței, față de voluntarii care au adus Luminăși bucurie între credincioșii ortodocși, în momente de boală, de suferință și de izolare, să fie deplină, s-a hotărât ca „Acordarea actelor de cinstire și recunoștință” pentru voluntari să se facă în Duminica Sfinților Români și a Chemării primilor Apostoli.

Ziua aceasta nu a fost aleasă întâmplător, ci pentru că, pe de o parte, așa cum primii ucenici au răspuns chemării Domnului fără nici o cerere de explicație: Unde mergem?, Ce facem?, simțind că Cel care îi cheamă are în chemarea Sa Taina Vieții și a Iubirii veșnice, tot așa și voluntarii chemați să poarte și să dăruiască din Lumina de la Sf. Mormântau răspuns cu promptitudine, fără îndoială și fără întârziere în misiunea încredințată; iar pe de altă parte, praznicul duminicii acesteia ne face mai apropiați de Sfinții din neamul nostru românesc, știuți și neștiuți, fiind o mărturie și un îndemn pentru vocația noastră ca popor purtător de Cruce și de Înviere, răbdător în suferință, dar plin de speranță, pentru că Dumnezeu are ultimul cuvânt și nu boala,moartea sau pandemia, așa cum mărturisim și în troparul Sfinților Români: „Cuvântul dumnezeiesc pe pământ românesc a odrăslit, iar Biserica străbună cu Sfinți s-a împodobit”.

Mulțumim Milostivului Dumnezeu pentru grija pe care o poartă necontenit neamului omenesc și prin oamenii care se silesc, în măsura puterii și priceperii lor, să fie de folos semenilor lor. Mulțumim tuturor voluntarilor care s-au implicat activ în slujirea lui Dumnezeu, a Bisericii și a aproapelui, care s-au străduit să aducă zâmbetul pe chipurile noastre în vremuri de grea încercare.

Slavă Bunului Dumnezeu pentru toate!