Începând cu 1782, după decretul de toleranţă a împăratului Iosif al II-lea, românii braşovecheni înaintează mai multe memorii autorităţilor locale şi vieneze, prin care cer aprobarea pentru ridicarea unui edificiu religios.

Bogatul negustor şcheian Ştefan Nicola, un grec originar din Ianina, se obligă faţă de magistrat că va suporta toată cheltuiala construcţiei. Ca urmare, în 10 octombrie 1782, prin decretul 7.355 guvernial se aprobă doar o capelă („Gothaus”) şi un cimitir împrejmuitor „lângă Cazarme”, întrucât în zonă exista o unitate militară Deja în anul următor, în 1783 biserica este ridicată, iar din acelaşi an strada primeşte numele „Strada Bisericii Române”. Această biserică a deservit întreaga populație românească de sub zidurile Brașovului, fiind spațiul de zidire sufletească dar și de mărturie a demnității românilor într-o perioadă grea pentru nația română.

Din perioada interbelică și până la începutul anilor 1960 aici a funcționat și sediul Protopopiatului Brașov, unii din preoții parohi ai bisericii noastre fiind și protopopi ai Brașovului.

Pictura

Între anii 1783 şi 1790 a fost pictată în frescă de fraţii Ioan, Alexandru, Nicolae şi Vasile Grecu din Săsăuş. Pictorii au venit de la Turcheş (Săcele-Braşov), unde la 1780 înfiinţaseră o şcoală de zugravi iconari. Pe parcurs pictura s-a deteriorat, păstrându-se doar un fragment în altar (Sfinţii Chiril şi Atanasiei, precum şi Sfânta Maramă).Între anii 1946-1949 biserica este repictată, tot în frescă de Iosif Vasu, cunoscutul pictor al mai multor biserici din Braşov, Ţara Bârsei şi a Făgăraşului. Cu prilejul acestor lucrări, în firida de la proscomidie s-a găsit o pictură în frescă reprezentându-l pe Sf. Chiril, iar în alte două firide s-au aflat fresce reprezentând pe Sf. Atanasie şi Sfânta Maramă.

Iconostasul a fost lucrat în lemn, pe care sunt aplicate nişte arabescuri. În urma incendiului din 1977, acesta a fost parţial distrus şi în 1980 se reface la atelierele Patriarhiei şi tot atunci pictorul Bănică Dumitru restaurează pictura distrusă, în anul 1981.

Bucur Creţu (1783-1792), preot Vasile Ruscoiu +1817, preot Nicolae Creţu, pr. Bucur Creţu. Petru Gherman (1824-1837), Ioan Petric (1838-1839), Iacob Balcas (1840-1854), Ioan Dumbravă (1840-1896), Gheorghe Perşinaru (1856-1861) Iosif Maximilian(1896-1922),”, Dr. Petru Debu (1910-1942), Aurel Nistor (1942-1952), Ioan Comsa (1943-1994), Alexandru Popa (1952-1974), Ioan Zăbavă (1974-1989), Dinu Ion (1990-2013).

Din anul 2006 la această biserică a fost înființată prin desprindere Parohia Brașovul Vechi V slujită de preotul Găvrilă Adrian (2006-2012). Parohia Brașovul Vechi V a fost reorganizată și a primit numele Brașovul Vechi Învierea cu slujirea la biserica nou zidită în cartierul Șprenghi, cu hramul Învierea Domnului, iar preotul slujitor fiind numit preotul care s-a ostenit cu ridicarea ei, Ion Dinu. Astăzi biserica Adormirea Maicii Domnului este slujită de preoţii Constantin Puia ca paroh al Parohiei Brașovul Vechi II (din 1994)  şi Ionuț Margin paroh al Parohiei Brașovul Vechi I (din 2013).

În cimitirul, care înconjoară biserica, îşi dorm somnul de veci numeroase personalităţi, între care consemnăm pe: Ioan Bran de Lemeny, eroul de pe Câmpia Libertăţii din 3/15 mai 1848, devenit secretar al Marii Adunări de la Blaj; marele cărturar braşovean Victor Branişte (1874-1934).

Profilul actual al parohiei

– numărul de credincioşi
Cu o întindere mult mai restrânsă decât la începuturile ei, Parohia Ortodoxă Română Brașovul Vechi I cuprinde un număr de 400 de familii, iar biserica poate adăpostii în sânul ei aproximativ 300 de persoane. Parohia Ortodoxă Braşovul Vechi II are în purtarea de grijă 850 familii.