Începuturile organizării bisericeşti, pot fi puse în legătură cu lăcaşul de cult din Scheii Braşovului, Biserica Sf. Nicolae. Până în veacul al XIX-lea toţi protopopii care conduceau destinele bisericeşti ale Braşovului ortodox slujeau la această biserică, ”Sf. Nicolae” devenind un fel de catedrală a zonei, servind si ca sediu al protopopiatului ortodox roman Brasov.
Un prim document în stare să ne ofere informaţii pentru această perioadă de viaţa creştina, este însemnarea de cronică din catastifele din Schei: ,,La anul de la Hristos 1292… şi-au făcut o cruce de lemn în Scheai, acoperită cu şindrilă şi după mulţi ani, poi, în locul crucii aceia şi-au ridicat o biserică de lemn către anii de la Hristos 1403’’ Acestui document i se adaugă scrisoarea papală de indulgenţă, emisă în 15 decembrie 1399 de către Bonifaciu al IX-lea, care, prin conţinutul ei ne dovedeşte existenţa unei obşti româneşti ortodoxe, capabilă să reziste în faţa presiunilor de catolicizare. Ori, acest lucru nu era posibil fără existenţa unui sistem organizat de educare permanentă a poporului, reprezentat, în primul rand, prin biserică şi scoală.