ISTORICUL BISERICII:

Sfânta noastră Biserică, unică prin arhitectura ei în oraş, funcţionează la etajul edificiului situat pe B-dul 15 Noiembrie, la numărul 29. Clădirea în care se slujeste astăzi a fost ridicată în 1903 ca locuinţă particulară a unui grof maghiar care avea ca pasiune vânătoarea. A fost ridicată în stil renascentist târziu cu piatră brută în relief pentru parter şi din căramidă la etaj. Spre apus a fost ridicat un turnuleţ cu cruce, încadrat de două statui din piatră, reprezentând un urs şi un vânator suflând din corn, iar alaturi un câine de vânatoare. Tot în exterior, spre răsărit se afla o statuie din piatra, reprezentând un înger, iar mai jos un cerb. În interior ferestrele sunt în vitralii cu îngeri şi inscriptia ,,Pax in domo”. La ferestre, în vitralii se găsesc mai multe scene de vânatoare cu urşi şi cerbi. Exista la etaj amenajată pentru uzul familiei şi o capelă. Aici se află acum Sfântul Altar.

După Marea Unire, fiind părăsită şi intrând în patrimoniul Statului Român, clădirea a primit mai multe destinaţii: orfelinat de fete, sediu pentru redacţia „Gazetei de Transilvania”, sub conducerea lui Ioan Braniște.

În anul 1934, cu titlu provizoriu, s-a amenajat la etaj ȋn două camere, un spaţiu pentru cultul divin sub rezerva construirii unei biserici parohiale din temelie pe terenul parohie aflat în apropiere.

Din cauza vitregiei vremurilor nu s-a putut construi biserica dorită. Al doilea război mondial a oprit elanul credincioşilor, iar orânduirea comunistă a confiscat locul destinat bisericii şi materialele strânse. Cu greutate s-a obţinut prin cumpărare în 1959, dreptul de proprietate asupra etajului.

Începând cu anul 1985 prin jertfa Preotului Gheorghe Grindu, ajutat de Consiliul, a fost transformat spaţiul existent: s-a mărit capacitatea interioară prin încorporarea în nava existentă a spaţiului de pe latura de nord şi dinspre apus; s-a mărit volumul bisericii prin înlăturarea plafoanelor şi creerea bolţilor specifice arhitecturii bisericeşti; spaţiul altarului a fost transformat în formă hexagonală şi în locul plafonului s-a construit o semicalotă; s-a creat din mansardă cafasul existent; s-a zidit clopotniţa după stilul impus de autorităţi. Ȋntregul spaţiu cultic a fost decorat cu o aleasă pictură în ”tehnica fresca” de către fraţii pictori Mihail şi Gavriil Moroşanu din Suceava între anii 1988-1991. S-a dotat interiorul bisericii cu un iconostas nou sculptat în stejar şi cu tot mobilierul necesar desfăşurării cultului divin.

La data de 10 noiembrie 1991 biserica a fost sfinţită de către Arhiepiscopul şi Mitropolitul Dr.Antonie Plămadeală.
În decursul timpului au slujit la altarul acestei Sfinte Biserici ca titulari: Preotul Dumitru Tohăneanu, Preotul Teodor Ciuruş, Preotul Aurel Anghel, Preotul Nicodim Belea, Preotul Simeon Pavel, Preotul Nicolae Modoiu, Preotul Ioan Badiţoiu, Preotul Gheorghe Grindu, Preotul Victor Neamţu şi actualii parohi, Preotul Cătălin Teulea (din 2009) şi Preotul Ioan-Stelian Raicu (din 2005).

Ȋn anul 2009 s-a aşezat pe frontispiciul clădirii, la loc vizibil şi luminat noaptea, un frumos mozaic cu icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, iar ȋn anul 2017 s-a ȋmplinit un vis al ȋnaintașilor: construirea unei căi de acces numai pentru biserică, realizându-se astfel separarea de ceilalƫi vecini